Aici se poate posta cum am devenit iubitori ai acestei rase.

Ooo, aici am o intreaga poveste de spus!
Am intalnit primul miorel cand eram micuta rau, nici nu stiam sa vorbesc sau sa merg bine in picioare. Bunicul meu, fost cioban, avea mereu curtea plina de caini, dar cel mai frumos si cel mai bun era Barac, un mascul de CRM alb-negru, care isi facea datoria de caine de oi la stana bunicului. El era alibiul meu, complicele meu in prostii, cel mai bun prieten si cel mai bun paznic. Daca eram langa el, nici gainile nu aveau voie sa se apropie de mine ca imediat erau latrate si fugarite.
A murit de batranete si am suferit enorm dupa el. Si bunicul meu inca imi povesteste de vitejia lui, si vad ca sufera inca. Nici inaintea lui, dar nici dupa, nu a mai avut asa caine. Asa am cunoscut eu mioriticii, si timp de 20 de ani mi-am dorit un caine la fel, alb-negru, pe care sa-l cheme Barac.
In 2007 am cunoscut un crescator din Cluj care avea, printre altii, si un mascul alb-negru, pe care il cheama Martin. A fost dragoste la prima vedere, si m-am lipit asa de mult de el incat nu era week-end in care sa nu-l vizitez. Martin a fost cainele care m-a introdus, practic, in chinologie, el fiind primul caine prezentat de mine intr-o expozitie. Crescatorul (poate ca se va inregistra si el aici pe forum), vazand cat de mult imi doresc un asa catel, mi-a spus ca la urmatorul cuib ma lasa sa-mi aleg un masculas alb-negru. Si asa se face ca in 7 noiembrie 2007 primesc un telefon: "Noh, vezi ca ai Barac!" A fost un singur pui in cuib, alb-negru, asa cum mi-l doream, si atunci am stiut ca puiul ala mic mi-e scris sa fie al meu. Si asa a intrat Barac junior in viata mea. E copia fidela (ca si pigment si amplasare a petelor) a lui Barac cel din copilaria mea. Si, bine-nteles, tata-su in picioare.

Eu am primul pui de ciobanesc mioritic de la inceputul anului 2002 de la un prieten al tatalui meu. Cand l-am primit, eu aveam cam 12 ani si stateam la bloc. L-am tinut cam 2 saptamani cu noi in apartament dupa care l-am dus in sat. Pe la vreo 6-7 luni bunica-mea il tinea legat ca era agresiv cu strainii sau poate doar vroia sa se joace si bunica-mea interpreta ca fiind agresiv; oricum nu intalnea prea multi straini ca e un catun izolat cu vreo 35 de case pe 4 dealuri. Vacantele mi le petreceam printre dealuri si paduri alaturi de caine si de unditza, iar in timpul iernii eram tras cu sania de caine. eram si io mai subtirel p'atunci ) Dupa ce ne-am mutat la casa am adus cainele din sat. de cand l-am adus tot incerc sa-i gasesc originea sa vad macar din ce parinti se trage daca or mai trai, sau macar niste foto. In acesti ani am pierdut legatura cu cel care ni l-a dat cand era mic. exista undeva o agenda cu nr de telefon fix da cine stie daca mai e valabil.....

Cainele e foarte puternic din punctul de vedere al caracterului si e destul de intelept. are simtul proprietatii si parca ai avea in fatza ta un om. Era excelent pentru paza si in curtea noastra nu intra nimeni. Sarea pe poarta, pe gard, nu se speria cand dadeai cu pietre sa intrii (am facut cateva experimente cu niste prieteni) intelegea foarte bine ce i se spunea. era remarcabil din puntul asta de vedere, un caine de paza desavarsit, nu martzoaga bleaga.

Prin educatia primita de la parinti si bunica mi s-au dezvoltat pe langa multe altele, si simturile de mandrie nationala si patritotism si dragostea pt folclorul autentic si evident dragostea pentru toate animalele. Iar acest caine l-am vazut ca pe unul dintre simbolurile nationale ceea ce ii rezerva un loc special in sufletul meu.

Trist este faptul ca "Nanu"-asa il chema nu mai exista. hai sa va zic cum l-am pierdut; la inceputul lunii asteia Mara catelusa de mioritic pe care o am a intrat in calduri si cum nu am padoc sa ii separ l-am dus pe Nanu inapoi in sat. Noah acolo il astepta rutina zilnica ziua in lant noapte dezlegat. cainele a recunoscut locurile unde a copilarit a recunoscut celalalt caine cu care a crescut se simtea foarte bine in ciuda faptului ca nu fusese acolo de ani buni cam 2006 sfarsit. inainte sa plecam l-am legat si de cum "l-am salutat" si a dat seama ca ceva nu i in regula si a inceput sa schelalaie si sa urle. I-am zis bunicii sa nu l dezlege noapte aia. cainele nu manca si se comporta la fel in fiecare zi. incepand cu noaptea a doua era dezlegat. Bunica povestea ca urla mai tot timul asta din cauza faptului ca se atasase foarte mult de noi si probabil vroia sa se intoarca acasa. Nu cred ca din cauza caldurilor Marei facea asta mai ales ca in prima zi femelele nu sunt in punctul culminant al perioadei caldurilor.Cainele a fost in starea asta cam o saptamana. Intr-o marti spre miercuri bunica s a trezit fara caine..... ne-a sunat, a zis ca nu e niciunde, s-a apucat sa -l caute prin satele invecinate, si a mai mobilizat vreo 1-2 babutze dar cainele era de negasit. probabil Nanu inearca sa gaseasca drumul spre casa. Maine se vor implini 2 saptamani de cand a disparut. El nu putea fi furat, nu lasa pe nici un strain sa puna mana pe el si evident nimeni nu cuteza sa se apropie de caine. Eu inca mai sper sa se intoarca fie la bunica fie acasa desi sunt 30 de km din sat pana in Oradea.... dar cine stie.... oricum daca ar fi mers la o alta catzea in calduri ..trebuia sa se intoarca deja, iar cautarile bunicii prin satele apropiate trebuiau sa dea rezultate. desi treaba cu cateaua cade deoarece el de cand a fost in sat la inceput nu a parasit dealul (zona) pt a merge in "nunta". din experienta voastra mai cunoasteti cazuri de genul asta?? oare se mai intoarce Nanu?
AsA arata cainele la 8 ani:

_________________
Nu contează să faci cât mai mult, ci cât mai mult prin puţin.

Frumos masculul,imi pare rau sa aud ca l-ai pierdut, nu renunta sa-l cauti, la cat ii de impresionant e imposibil sa treaca neobservat, poate e prins si pazeste alta curte, cine stie?
Publica un anunt in ziarele locale la pierderi, pune si o mica recompensa, uneori functioneaza.
Sper sa ai noroc in cautarile tale.

Cum am ajuns sa am ciobanesc mioritic? Sincer sa fiu din greseala. Detin o proprietate care trebuia pazita si imi trebuia un caine, ei cum sa va zic ca m-am ales cu 4. Intai am intrebat prin sat daca nare nimeni un caine "tanar si rau" si am primit un caine mai mult " tanar si hot" pe nume Dixi. Rasa lui Dixi nu stiu care era, semana a setter dar era gri si cu pete negre. Datorita furtisagurilor si a apetitului sau pentru gaini vi, Dixi al meu a devenit victima unui vecin binevoitor care l-a otravit, si cu asta s-a terminat cu Dixi. Apoi un prieten mi-a facut cadou un catel maidanez mai ales o catelusa pe nume Linda, minunata buna si de paza, jucausa, prietenoasa cu membrii familiei, numai ea are un sigur neajuns are in jur la 10 kg. Vorbind intr-o parte in alta ma trezesc intr-o zi cu un cioban la usa cabanei, ma saluta si imi cere o tigara. Aprindem amandoi o tigara si incepem sa povestim, printre altele vine vorba si de un catel de la stana. Intreb pe om ce-i datorez, imi raspunde o "sticluta" ajunge domnisorule. Facem targul, si ziua urmatoare acelasi cioban imi aduce un pui de caine intr-un sac de nailon legat la gura cu o ata. Rupe sacul si din sac cade un caine alb, slab, aproape fara blana pe el. Fratele meu nu prea diplomat din fire il ia pe cioban de gat, si il intreaba cum poate sa chinuie in halul asta un caine, acesta pana a raspuns a fost impins afara din curte, si dus a fost. Acum trebuia sa vedem cainele daca mai e viu. E viu zic eu, dar bietul caine nu putea sta in picioare. Urmatoarea intrebare: Ce facem cu el?. Mama fara sa stea pe ganduri spune: Il ducem la veterinar si il salvam. Ajungem la veterinar explicam povestea, salvam cainele intr-o saptamana, si apoi il ducem din nou la cabana. Aici a inceput prietenia. Nepotelul meu il vede, si zice: cainele asta arata ca un "burcus" de aici si numele lui Burcus. De cand il avem nu ne mai intra nimeni in curte fara stire, ne putem lasa nepotul fara grija ca se va apropia vre-un strain de el. Intradevar cainii acestia sun paznici desavarsiti, si un companion excelent, prieten pe viata.

Primul meu Mioritic? I-am iubit de cind ma stiu. Un fel de legatura sufleteasca, are de-a face cu glia si strabunii.......In RO desi pierdusem legatura cu aceasta pasiune a mea pentru Mioritici (caci nu-mi inchipuiam ca voi avea vreodata in viata sansa sa am unul) ea a stat dormitind in sufletul meu, ascunsa dar la fel de puternica. Dupa ani de la dezradacinarea mea, am realizat ca ma rupsesem de tot ce am lasat in urma si ca rude, vechi prieteni, nu imi mai erau aproape. Si ca un fel de cautare a identitatii, un fel de regasire sau intoarcere la radacini, mi-a revenit iubirea pentru acesti frumosi ciini. Multi au ris de mine si au spus ca nu voi reusi NICIODATA sa aduc si sa cresc Mioritici in Houston. Poate ca nu stiti dar aici este mai tot anul o caldura dar mai ales o UMEZEALA greu de indurat fara aer conditionat. Si uite-i. Fulga chiar ar vrea sa stea afara nu conteaza cit e de cald sau umed. In schimb Bubba e un Mioritic de aer conditionat! Fulga a fost prima, si a urmat Bubba la doi ani. Multumesc Puiu.

Intradevar trbuie sa fii manat de sentimente puternice sa duci acolo caini mioritici! In 2001 cand am fost pt prima oara in Detriod imi faceam planuri cu nasul meu ce locuieste acolo sa ducem mioritici sa vada si americanii ca si noi avem caini faini.Am ramas la stadiul de proiect, mai mult, IN 2009 unor prieteni din Cicago le-am propus acelasi lucru insa\ acestia au spus ca nu sunt in satre sa detina un mioritic pt ca printre altele ar avea probleme cu vecinii!!Stiu ca acolo intelegi ce inseamna dezradacinare,si totodata ce inseamna sa ai caini DE ACASA!!!BRAVA Julia,ar zice mama mea !

cum am ajuns sa detin mioritic?...sincer sa fiu a fost o intamplare..aveam un caine care a murit si am zis sa cumpar un caine de la un coleg al tatei...care detine mioritici..si asa am cumparato pe DONA prima mea catea in septembrie 2008 la 4 luni..apoi am achizitionat un mascul l-am crescut pana la 5 luni dupa care l-am vandut ..iar acum am pastrat o catea din dona pe nume roza...cred ca este un exemplar frumos..

am ajuns sa detin un mioritic trecand pe la stana si un cioban vrand sa i arunce puii drept care am luat o femela am sa pun si poze dar nu pot si face parte din familie chiar si fetita mea de 3 ani plange dupa el

Parul, blana la cibanesc mioritic are culoarea alb si negru sa si maro ?
Am cumparat o catea cu carnet de sanatate, vaccinata nascuta pe 16 mai 2010,
Va rog frumos sa-mi spuneti daca este bine sa o hranesc preponderent cu carne fiarta lata de la abator.
Cateaua "Bela" este f. bine dezvoltata, a avut prima menstruatie si nu stiu daca este bine ca la a doua sa o "imperechez" ?
Va rog sa-mi dati sfaturile necesare pentru a o creste f. bine.
Va multumesc .