S.O.S. Ciobanescul Romanesc Mioritic, asta a fost titlul unui articol publicat de catre A. Diplan, la acea data implicat in omologarea Mioriticului, articol din Dog Magazin, 2002.
Semnalul de alarma, dupa 9 ani, inca mai este de actualitate.

Desi nu-l cunosc pe acest domn Diplan, pe mine m-a uimit oarecum ca anumite concluzii de ale sale mai sunt de actualitate chiar si dupa noua ani!

Ce remarc, daca in proiectul de standard care era pus la dispozitia Comisiei de omologare pentru CRM, DE CATRE ACHR, erau precizate anumite aspecte ce defineau rasa CRM, dupa 3 ani, acesta descria altceva.
La mijloc a fost intalnirea de la Gura Humorului, am fost prezent acolo, 2004, mioriticii prezentati, cei mai multi se regaseau in vechiul standard cu mici exceptii.

CE AR FI DE FACUT? Putem gasi solutii.

Ce s-a incercat?

- s-a incercat stabilirea unui numar de masculi care sa fie folositi la reproducere, inca de la Rasnov, 2008.
Nu s-a concretizat.
- s-a incercat stabilirea unui numar limitat de arbitri care sa fie invitati sa arbitreze, dar datorita diponibilitati lor nu s-a reusit nici asta.

Orice inceput porneste de la cea ce exista. Proiectul de standard a fost facut dupa populatia existenta si cred eu ca standardul a fost creat pentru cea ce se doreste intr-un final a reprezenta mioriticul. Faptul ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ se vede si acum dupa atatia ani de selectie si promovare. Articolele sau articloul de mai sus sunt foarte pertinente si totodata de actualitate. Ce trebuie facut si cum trebuie facut necesita implicare si vointa din partea crescatorilor pe de-o parte dar si foarte mare exigenta si indrumare pe de alta parte din partea persoaneleor responsabile de aceasta rasa din cadrul AchR impreuna cu persoane care au cunostinte de specialitate. Daca cele trei parti nu colaboreaza parerea mea este ca in curand vom omologa praful de pe toba. Cine este mai vechi ne poate spune pentru ca eu nu stiu daca la omologarea definitiva a rasei se pot introduce in standard si varietati ale rasei sau este necesara o revizuire a standardului.

Ideea de a stabili un anumit numar de masculi reproducatori, carora sa li se faca inclusiv testele de sanatate, ar putea relansa rasa si opri monte si infuzii aiuristice.
Presiunea de ameliorare pe care o exercita masculii este mult mai mare comparativ cu cea a femelelor.
Dar pentru asta trebuie sa stabilim care este valoarea de ameliorare a acestor masculi. Se cunosc destule cazuri de masculi frumosi care nu transmit caracterele in descendenta.
Noi avem nevoie de o echipa, daca cei care declarativ si faptic sunt atrasi de lumea Mioriticului ar reusi sa conlucreze, s-ar putea contura ceva constructiv.

Atunci cand am inceput sa exemplific asemanarile cu SRO (pt. ca deosebiri se gasesc doar in standard, nu si la ce e pe teren), sa nu credeti ca nu am avut aceeasi perceptie si despre cainii mei. Si eu am caini cu pigment gri carbunos si eu am si mai mici si mai inalti si ai mei pot fi lesne confundati cu SRO, dealtfel eu chiar am trait o astfel de experienta, am mai spus-o.

A. Diplan tragea si el un semnal de alarma, in urma cu ceva timp. Repet, inca mai sunt de actualitate multe dintre concluziile articolului sau !!
Iar asta ar trebui sa aiba menirea de a nu ne face fericiti.

Un clip unde sunt prezentati mioritici de exceptie: http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... YfLTnH2lW4

Remarcabil la cei doi protagonisti este echilibrul psihic pe care-l afiseaza, Rarau si Buzdugan, apartinand lui Petrica Mustea, cati alti mioritici ar parcurge acel pod si mai ales fara lesa? Nu au fost constransi sa-si urmeze stapanul in vreun fel !

La fel de remarcabila este si miscarea. Mai sunt si altele de spus, de bine evident, dar va las si pe dvs sa-i admirati, daca deja nu ati facut asta.

S-a tot intrebat care este tipul corect de mioritic?
Martin de Runc a fost un caine care in acceptiunea multora descria acest tablou. Am vazut acest exemplar de mai multe ori si de fiecare data m-a impresionat placut.

Dar asta este doar o opinie personala pe care nu vreau sa o impun nimanui.

Inainte de a incepe lunga poveste despre ameliorare multi trebuie sa bage la cap, cam cu ce se mananca aceasta rasa. Imi vine sa ma tund in cap cand tot aud ameliorare in sus, ameliorare in jos, pai cu ce fratilor? Teoretic este destul de simplu, practic mai povestim..
Material genetic. Material genetic il gasesti doar in cateva canise, restul sunt numai inalta clasa si...aberatii, cred ca unii crescatori cand citesc anumite postari se tarasc pe jos de ras.

Poate fi si acesta un punct de vedere, eu am nominalizat o astfel de canisa (cu mioritici de referinta), Marius te las pe tine sa mai spui cateva.
Ar fi bine de stiut ca si unii crescatori mai in varsta decat noi, au cam plans cand au ajuns sa vada ce material genetic avem.
"Mioriticul, rasa noua?" Vom vedea.

Marea problema a mioriticului si asta inca din anii '90, a fost ca s-a transformat intr-o rasa la moda.
Majoritatea raselor la moda au cunoscut declinul datorita cresterii lor pe considerente pur materiale.